- s-a sfârşit cu...
- sl. it is domino with.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
s-a sfârşit cu...
Look at other dictionaries:
sfârşit — SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în … Dicționar Român
fine — FÍNE s.n. (livr.) Sfârşit. ♢ loc. adv. În fine = a) în sfârşit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 FÍNE s. 1. v. capăt. 2 … Dicționar Român
final — FINÁL, Ă, finali, e, adj., subst. 1. adj. Care reprezintă sfârşitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acţiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârşit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament… … Dicționar Român
nesfârşit — NESFÂRŞÍT1, nesfârşituri. s.n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spaţiu sau în timp; nemărginire, infinit. ♢ loc. adv. La nesfârşit = continuu, întruna, necontenit, ♢ Eternitate, veşnicie. – Ne + sfârşit. Trimis de GabiAlex,… … Dicționar Român
urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare … Dicționar Român
capăt — CÁPĂT, capete, s.n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situaţii sau a unei stări; margine, limită, sfârşit1, istov. ♢ loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfârşit; îndelungat, întins. ♢ loc. adv. De la (sau din) capăt = de la… … Dicționar Român
crepuscul — CREPÚSCUL, crepuscule, s.n. 1. Sfârşit de zi; înserare, amurg. ♦ fig. Declin, sfârşit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum. Trimis de ana zecheru, 13.09 … Dicționar Român
infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… … Dicționar Român
istov — ISTÓV s.n. (înv.) Sfârşit1, capăt. ♢ loc. adj. şi adv. (pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fără istov = fără încetare; nesfârşit, necurmat. – Din sl. istovŭ adevărat . Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ISTÓV s … Dicționar Român
deznodământ — DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s.n. Felul cum ia sfârşit, cum se rezolvă o situaţie, o încurcătură, un conflict etc. ♦ spec. Parte finală a unei compoziţii epice sau dramatice, care aduce soluţia intrigii. – Deznoda + suf. ământ (după fr. dénouement) … Dicționar Român
exitus — s.n. (livr.) Moarte, sfârşit. – cuv. lat. Trimis de claudia, 17.06.2004. Sursa: DEX 98 ÉXITUS s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
